Mecanismul dependenței

Societatea te instruiește să renunți la tine. Pare o teză cinică, însă substratul unui job bun, unei corporații sau al mișcărilor sociale e întotdeauna să te distragă de la tine. Haosul exterior îl dublează pe cel interior.  Pe lângă asta sunt unelte ale societății având scopul să te transforme, inconștient,in pion. Asemenea conștiinței,societatea e un mecanism complex ce te include. Atât că tu nu o incluzi. Nu putem vorbi despre aceeași relație intențională care există între tine și expresia individualității ; între intenție și acțiune.
Mulți dintre ei sunt animale sociale conduse de falsa idee a rațiunii.Te vezi rațional, realist, cu o imagine de sine amplă și o carieră de succes.Wrong side of Heaven. nu realizezi că ești dirijat inconștient de fluxul activităților tale. E o tendință naturală să vrei să evadezi din tine. Să fii toată ziua prins în activități și să fugi de bucățile de geam spart din trecutul care te urmărește în colțurile fiecărei străzi din minte. Sunt convinsă că îți amintești de prima înjurătură necontrolată,primul exces de vitalitate,prima dimineață pe plajă,prima căzatura de la înălțime - din colțișorul tău de rai în care te ascundeai în copilărie - ,primul pumn în perete, prima traumă reprimată,prima țigară  fumată cu teama unei priviri ascuțite pe acoperișul blocului, prima revoltă,primul conflict interior, primul trip prost,prima sticlă băută la nervi în amploarea nebuniei. Consolarea ta e că experiențele nu te mai afectează în prezent. Ai dreptate. Dar tot aceleași experiențe de care fugi tacit pe toate cărările te-au șlefuit să ajungi la forma la care ești acum - la idealul social,estetic, intelectual. Cât de conștient ai fost de asta? O întrebare stupidă. Întotdeauna au fost în tine, din momentul în care le-ai trăit. Atât că mintea ta a fost instruită să renunțe la mărcile individuale și să muncească în scopul a ceva, să devină acel ceva în final. A nu se face confuzia între a trăi în trecut și a te cunoaște pe tine. Te gândești la principiul selectivității? E la polul opus. Când e despre structura unui comportament - substratul gândirii individului social - e cert că include întregul demers profesional, emoțional, intelectual și așa mai departe. A rupe părți din tine în favoarea unei stări de anihilare înseamnă a te vinde în schimbul unei poziții într-o ierarhie. Îți mai amintești când nu faceai parte dintr-o ierarhie, iar evoluția ta era independenta de a oricărei alte ființe? Asta se-ntampla la o vârstă destul de fragedă, însă calitatea gândirii se află-n cunoaștere, descoperire, reinventare. Odată ce intri într-o ierarhie apare spiritul competitiv. Pare totul în regulă până în punctul în care ajungi să concurezi împotriva ta. La ce mă refer? Mă refer exact la poziția de workaholic. Unora le absoarbe nu doar energia. Știu , e plăcut să te simți folositor și să dai sens activităților și alegerilor tale. Sunt atâtea trucuri psihologice care fac asta. În realitate e fix dependență. Are aceeași consecință ca dependența de țigări. sau de iarbă. sau orice altă dependenta pe care o consideri  dăunătoare. Reduc conștiința cu câteva procente și apare în scenă și senzația de autosuficienta. Același prefix? Tragic. E despre autodistrugere la finalul tripului. De asta n-au viețile voastre gust.